N-ai avut niciodata curaj sa-mi spui ce simti. Ma doare cand taci iar cand vorbesti iti analizez fiecare cuvant, avand impresia ca ceva tainic se afla in spatele vorbelor tale, ceva greu de deslusit, ceva utopic. Mi te inchipui intr-o mie de culori, toate optimiste, euforice. Te vad printre o mie de valuri, nedeslusit ca o himera ce ma ademeneste in mrejele ei. Iti pastrez toate scrisorile, toate zambetele, toate promisiunile. Ne intalnim in fiecare noapte, acolo, departe, pe dulcele taram oniric, tinandu-te de mana, fara cuvinte, fara regrete. Doar noi doi si marea. O vezi? E chiar in fata noastra, la un pas. Sireata. Fantasmagorica. Doar ea iti cunoaste meandrele. Ma uit in ochii tai de o puritate puerila si imi doresc sa raman aici cu tine pentru totdeauna. Incep sa te cunosc. In spatele privirii tale inerte se afla un secret dar nu pot sa ajung la el. Nu inca. Si sunt atat de aproape. Repede! [Read more →]
Taguri: culoare, iubire, tacere // Categoria povestire 1 Comment »