De ce toamna e mai romantica decat primavara?

De ce ploaia trezeste mai multe amintiri decat seninul unui cer de vara?

De ce albastrul e mai perisabil decat rosul?

De ce intunericul e mai misterios decat lumina?

De ce marea e mai senzuala decat nisipul?

De ce luna e mai complice decat soarele?

De ce efemerul e mai captivant decat eternitatea?

De ce neprevazutul e mai imbietor decat monotonia?

De ce copilaria e mai puerila decat maturitatea?

De ce linistea e mai apasatoare decat furtuna?

De ce visele sunt mai onirice decat realiatatea?

De ce tradarea e mai ispititoare decat loialitatea?

De ce minciuna e mai dulce decat adevarul?

De ce tacerea doare mai tare decat cuvintele?

De ce defectele sunt mai sarmante decat calitatile?

De ce senzualitatea e mai parsiva decat puritatea?

De ce complexitatea e mai anosta decat simplitatea?

De ce zambetul e mai ludic decat lacrimile?

De ce povestile sunt mai magice decat cotidianul?

De ce gandurile sunt mai profane decat faptele?

De ce trecutul e mai relevant decat viitorul?

De ce o despartire iti da mai multa putere decat o impacare?

De ce te-am iubit ieri mai mult decat maine?

Stiam ca va veni o zi in care ne vom reintalni, impacati, zambitori, fericiti cu ceea ce am fost candva impreuna. Mi-o imaginam senina, luminata inca de apusul unui soare primavaratic, lenes, aproape de perfectiune. Visam ca o sa ma iei de mana si o sa ma porti departe in mii de zari sculptate armonios, fara margini robuste, prin nuante de albastru ancestral. Speram sa fi ramas acelasi: compulsiv, sfidator, sincer.

Zambesc ori de cate ori imi amintesc acea seara de aprilie in care te-am revazut, in sfarsit, dupa atata timp. Eram emotionata peste masura, foarte curioasa,  gandurile zburau dezordonate pe langa mine fara vreo tinta anume. Erai tacut, condescendent, ma priveai pierdut, nerabdator. Aveam atatea lucruri sa-ti povestesc, povesti pe care numai tie ti le puteam spune, intamplari lipsite de importanta care numai pe tine te-ar fi putut amuza, dileme pe care numai tu le puteai dezlega. Ti-am simtit privirea calda, ochii de un verde hipnotizant ma priveau spasmodic si dintr-odata m-am simtit din nou in largul meu, sentiment pe care stiai atat de bine sa mi-l transmiti, m-am simtit din nou puternica, intangibila. Iti era atat de usor sa ma faci sa zambesc sincer, din toata inima, neconditionat. Ti-ai trecut mana peste umerii mei, jucandu-te in acelasi timp cu parul meu, gest atat de tipic pentru tine iar cuvintele si-au urmat drumul firesc, voioase, buclucase. Glasul tau imi parea atat de familiar, parca il stiam dintotdeauna, desi nu-l mai auzisem de foarte mult timp. Privirea ta scrutatoare imi inlatura orice teama, orice ezitare.

Totusi erai schimbat, ca si mine de altfel. Lipsea ceva. Acel ceva care ne tinuse candva impreuna in ciuda tuturor neintelegerilor, tuturor nepotrivirilor. Lipsea pasiunea sfasietoare care suplinea toate contradictiile, care ne facea sa prindem aripi si sa zburam cat mai sus, spre orizonturi fantomatice unde puteam fi doar noi doi, crepusculari dar totusi atat de vizibili unul peste celalalt.

Cu toate acestea imi place ce am devenit astazi, imi place sentimentul de siguranta pe care intotdeauna mi l-ai oferit, ador serile tarzii in care ne intalnim si vorbim vrute si nevrute, tot felul de prostii pe care le gasim atat de interesante si amuzante. Imi place ca am devenit prieteni.

Apoi, la ceva timp dupa aceasta intamplare, mi-a explicat un fost prieten (pe care nu-l invitasem) ca barbatii nu “trag niciodata oblonul” dupa o despartire. Spre deosebire de femei, care sunt de o fermitate radicala cand vine vorba de despartire, barbatii lasa intotdeauna o poarta deschisa. Am fost parasita si am parasit la randul meu dar mereu cand am facut asta am stiut ca nu mai e cale de intoarcere. Barbatii, in schimb, actioneaza instinctiv.

E , intr-un fel, amuzant sa vezi un barbat foarte serios, hotarat spunandu-ti ca a luat decizia definitiva si irevocabila de a pune punct relatiei iar dupa un timp sa-l auzi pe acelasi spunand ca se mai gandeste din cand in cand la tine sau chiar ca ar lua in calcul o eventuala impacare. Poate de aceea barbatilor le este mult mai greu sau chiar imposibil sa ramana amici cu fostele iubite. Ceva ceva tot a mai ramas ascuns pe undeva, chiar daca multi nu constientizeaza. Sunt foarte multe lucruri care iti aduc aminte de fostii parteneri: un film, un loc, versurile unei melodii, diversi oameni pe care ii intalnesti si pe ale caror gesturi le asociezi involuntar cu gesturile altor oameni din trecut. Poate ca atunci te intrebi daca ai mai fi capabil sa reiei o relatie. Alta data ti se face dor pe nepusa masa dar din cauza orgoliului nu indraznesti sa-i comunici celuilalt acest gand. Cel putin sexual barbatii isi vor aminti mereu de fostele iubite.

Un alt fenomen pe care foarte putini il constientizeaza e reintalnirea cu persoanele din trecut. Nu ti s-a intamplat niciodata ca unii oameni pe care credeai ca i-ai uitat sau pe care credeai ca nu-i vei mai vedea niciodata sa se intoarca in viata ta total intamplator? Ai incercat sa cauti o explicatie sau ai pus totul pe seama hazardului? Exista persoane pe care le intalnesti intamplator sau premeditat dar care nu te atrag cu nimic, nu-ti trezesc interesul, pentru care nu ai nici un “feeling” si drept urmare nu le transmiti energia ta. Astfel de persoane, cu care nu te-ai mai intalni a doua oara, nu se vor mai intoarce, viata nu le va mai aduce pe acelasi drum cu tine. In schimb exista acele persoane care au trezit ceva in tine, care ti-au transmis involuntar o senzatie. Chiar daca esti prea timid pentru a spune unui om ca il placi, ca ti-ar placea sa-l reintalnesti, reusesti totusi sa transmiti anumite semnale la nivel subconstient. Semnale care se transforma in energia pe care o emani.

Traind in secolul vitezei, oamenii nu au timp sa se opreasca pentru o clipa sa-si puna ordine in idei, sa se intrebe ce-si doresc cu adevarat de la celalalt. Aceasta goana perpetua (spre nicaieri in definitiv) ne impiedica sa incetinim ritmul pentru a fi un pic mai maleabili, pentru a acorda o a doua sansa, pentru a avea rabdare cu partenerul. Toti cautam relatia perfecta si tindem sa renuntam cand apar problemele, neintelegerile, cand doar ni se pare ca nu va merge si nu e ceea ce cautam noi de fapt. Dar oare stim ce ne dorim intr-adevar? Pacat ca foarte putini dintre noi au realizat ca relatia perfecta nu exista si ca aceste mici imperfectiuni o fac si mai frumoasa. Poate de aceea ne intoarcem acolo unde nu am spus ceea ce aveam de fapt de spus, unde nu am dat ceea ce aveam mai bun, de unde am plecat prea devreme, in locul in care mai sunt inca multe de facut.

Ne intoarcem, de multe ori involuntar, la persoanele care ne-au transmis candva o parte din energia lor, cu care ne-am simtit bine in trecut sau pur si simplu revedem persoanele cu care nu am schimbat mai mult de doua vorbe dar de la care am vrea mai mult. De obicei ne intoarcem ca sa finalizam povestea. Ma refer aici la oamenii a caror traiectorie s-a intersectat cu a noastra (chiar si pentru cateva minute) si pentru care ai simtit ceva, orice, numai indiferenta nu. Prin simplul fapt ca te mai gandesti din cand in cand la anumite persoane, le aduci traiectoria mai aproape de a ta, emani acea energie de care are nevoie celalalt pentru a se apropia de tine. Bineinteles toate acestea se intampla la nivel subconstient si cel la probabil cu un scop. De exemplu daca ai iubit foarte mult o persoana si o revezi total intamplator dupa un an, asa nu inseamna neaparat ca va veti impaca. Poate ca acea revedere are alt scop, poate iti va demonstra ca nu mai simti nimic, poate veti ramane amici, poate…… Exista 100 de explicatii.

Universul e compus din energiile pe care le degajam si nimic nu e intamplator. Un alt exemplu: care sunt sansele ca la semaforul de culoare rosie sa opreasca paralel cu tine persoana de care te vei indragosti sau ca in cel mai nasol club in care ai fost vreodata s-o reintalnesti pe cea pe care ai iubit-o fara speranta toata perioada adolescentei. Sunt sanse minime sa se petreaca astfel de lucruri dar, totusi, se intampla. Traiectoriile oamenilor care s-au placut candva sunt ca niste spirale, se vor mai intersecta cel putin o data de-a lungul timpului, oricat de utopic ar parea. Se intampla sa cunosti o persoana in momentul nepotrivit. Daca iti place, daca ii transmiti ceva si primesti un semnal oricat de mic din partea ei, atunci exista sansa ca acea persoana sa revina intr-o alta perioada a vietii tale deoarece la nivel senzorial se declanseaza un mecanism.

Bineinteles ca mult mai usor e sa cauti persoana respectiva cand iti este dor sau cand vrei doar sa o vezi si sa nu astepti sa-ti pice totul din cer insa relatiile interumane sunt foarte complicate iar vicisitudinile sunt lasate in grija timpului care le rezolva pe toate. Poate uneori ar trebui sa fim mai indrazneti, sa ne gandim ca nu avem nimic de pierdut, sa inlaturam orgoliul si sa facem ceea ce simtim cu adevarat, sa spunem pe sleau ce ne dorim. Dar acestea se intampla rar si nu ne ramane decat consolarea data de faptul ca “daca e sa fie, va fi” indiferent ce vom face noi.

De multe ori aceasta nevoie de a-ti masca identitatea, de a-ti ascunde eu-ul dupa un paravan vine din dorinta de a te proteja, de a-ti cicatriza ranile si depinde foarte mult de experientele din trecut. Daca ai fost ranit, dezamagit, criticat, judecat simti nevoia sa te ascunzi in spatele unui scut protector si sa scoti la iveala doar anumite parti in care stii ca nu vei putea fi lovit. Trecutul impune fiecaruia dintre noi anumite frici, frustrari, temeri pe care iti doresti sa le ascunzi de persoanele noi care apar in viata ta.

Inceputurile de relatie sunt strans legate de arhetipul “persona”. Fiecare reactioneaza diferit in acel moment: unii sunt mai timizi, mai introvertiti, lasand impresia ca pe ei nu-i atinge nimic, par indiferenti sau cu gandul in alta parte iar altii, dimpotriva, sunt extrovertiti, vorbesc mult, gesticuleaza, vor sa para mult mai interesati de cealalta persoana decat sunt ei de fapt. Acest comportament reiese din fricile acumulate de pe urma relatiilor trecute si apare atunci cand iti place cu adevarat de celalalt. Cand nu esti foarte convins e mult mai usor sa fii natural, sa fii tu insuti, sa poti spune sau face ceea ce iti doresti. Inceputurile de relatie trebuie vazute ca pe un test. Trebuie sa fii constient ca atat tu cat si persoana de langa tine purtati o masca, in spatele careia se afla 1000 de secrete, ganduri, dorinte, sentimente contradictorii. De obicei oamenii sunt foarte pragmatici si nu se gandesc la aceste lucruri. In ciuda pragmatismului, sunt si foarte comozi (ca sa nu zic “lasi”). E mult mai usor sa vorbesti despre lucrurile insignifiante decat despre cele cu o incarcatura sentimentala mai mare. De exemplu: e la indemana oricui sa spuna “vreau doar sex” sau “inca nu stiu ce vreau de la tine” decat sa spuna “vreau o relatie serioasa” sau “te iubesc”. Din cauza fricii de respingere sau refuz, oamenilor le este foarte greu sa spuna cuvinte “mari”, mai ales la inceput de relatie. Si care dintre noi nu a fost respins sau refuzat cel putin o data? Multi incercam sa facem sau sa spunem anumite lucruri indirect, in speranta ca ne vom face oarecum intelesi. Evident ca cel mai bine e sa fim sinceri si directi inca de la inceput dar lucrurile nu se petrec niciodata asa. Multora le e frica sa-si deschida sufletul in fata unei persoane necunoscute, sa se ofere pe tava fara nici un fel de obstructiune, chiar daca sunt topiti dupa acea persoana. Senzatia de confort emotional atrage dupa sine dezinvoltura, naturalete. Iar aceasta senzatie poate fi obtinuta doar cu ajutorul rabdarii si perseverentei partenerului.

Probabil ca in acest fel iti dai seama daca cel de langa tine te place cu adevarat. O persoana care te place cu adevarat nu va renunta inca din primele zile, va avea rabdare sa te descopere, sa te deschizi. Imi plac persoanele luptatoare, perseverente, care stiu exact ce vor si raman setate pe dorintele lor. E foarte usor sa te dai batut si sa pleci din nou in cautari dar la un moment dat te vei plictisi si vei ramane alaturi de persoana care se afla in viata ta la momentul respectiv……sau te vei intoarce, insa nu prea cred in impacare. Nu cred in reluarea unei relatii careia i s-a pus punct “final” la un moment dat in trecut. O relatie tine foarte mult de mirajul necunoscutului. E incitant sa descoperi o persoana, sa ghicesti ce-i place, sa o cuceresti putin cate putin, sa ajungi sa o cunosti dincolo de masca, sa-i intuiesti punctele slabe, temerile, sa incepeti sa construiti impreuna. Probabil ca aceasta e cea mai frumoasa parte a unei relatii: traiectoria descoperirii celuilalt, mirajul necunoscutului. Tocmai de aceea e greu sa reiei o relatie din punctul in care ai lasat-o cu ceva timp in urma. Vraja a disparut iar totul pare atat de previzibil.

Ce se intampla cu persoanele care nu au puterea sau rabdarea sa astepte sa inlaturi masca? De multe ori se retrag incet, incet invocand celebra si frecventa scuza “nu ne potrivim”. Daca arunci o privire in jurul tau, mai ales la cuplurile divortate, vei auzi aceeasi sentinta: “nepotrivire de caracter”. Nu exista, insa, asa ceva niciodata, nu acesta e motivul real. Doar ca e mai usor de spus, mai la indemana, mai putin impovarator. E foarte greu uneori sa spui adevarul, ceea ce nu-ti convine de fapt, insa adevarul vindeca iar daca te gandesti catusi de putin si la celalalt (nu numai la cum sa iesi tu cu capul sus si nevinovat din aceasta situatie) vei realiza ca cel mai bine e sa spui adevarul gol-golut oricat de greu ar fi. Imi amintesc de un fost prieten cu care am avut o discutie foarte sincera la final de (foarte scurta) relatie. Se despartise de putin timp de prietena lui si inca se mai gandea la ea. Cred ca e unul dintre cei mai sinceri si curajosi oameni din cati am intalnit. De obicei cand te desparti si nu esti 100% impacat cu acea despartire, cauti imediat pe altcineva care sa te faca sa uiti, sa-ti aline dezamagirea. Dar va fi un esec, deoarece trebuie sa fii pregatit sa o iei de la capat, trebuie sa fii vindecat. Nu te poti indragosti decat atunci cand ai intr-adevar disponibilitatea emotionala necesara pentru asa ceva, confortul sentimental favorabil inceperii unei noi povesti.

Intorcandu-ne insa la subiectul initial, concluzia ar fi ca toti oamenii poarta masti dar acest lucru nu e catusi de putin de condamnat. E firesc sa-ti iei masuri de precautie, e uman sa-ti fie teama sa nu fii ranit din nou. Fara aceasta masca ai fi foarte vulnerabil, fragil.

Te gasesc mereu in acelasi loc, tacut, ganditor. Privesti cerul, desenezi amintiri in nisipul ud. Incerci sa descifrezi decrepitudinea anilor. Miscarea telurica a genelor, felul cum iti treci mana prin parul ars de soare, surasul incandescent, provocator spun mai mult decat o mie de cuvinte. Iti aprinzi o tigara asteptand deznodamantul. Fumul de un gri uscat se inalta jucaus dar rabdator schitand scene, trairi enigmatice. Cunosc aceasta sarada, ma vad in povestile desenate de fumul buclucas pe fundalul de un albastru istovitor. Ma privesc in oglinda cerului si zambesc afabil. Sunt timida, grabita, fascinata. Ma tii de mana, pasesti hotarat, trufas, vorbesti mult, cu incredere iar stropii de ploaie ne sunt martori. Suntem liberi, incredibil de nebuni si frumosi. Vorbeam vorbe lapidare, paseam pe pasi de dans obscuri, iubeam iubirea, strazile, oamenii, marea, ma iubeai pe mine. Sa fi trecut ani de atunci? Sau poate toate acestea se intamplau ieri? Stingi tigara si odata cu ea nostalgia vremurilor de mult apuse. Sunt chiar in spatele tau. Te intorci si ma privesti tacut. Ma arde aceasta privire de gheata. Stiu cum ai fi vrut sa fie dar viata a decis altfel. As vrea sa-mi spui orice dar sa nu ma mai privesti condensat, cu patima. “Unde a fugit iubirea noastra?” a venit in cele din urma intrebarea.

Mereu aceleasi 5 cuvinte atemporale, aceasi intrebare retorica presarata cu reminiscente, dezamagire, nostalgie, franturi de ganduri. Iti aprinzi o alta tigara, indreptandu-ti privirea spre zari diavolesti. Mi-as dori sa-ti raspund, macar de aceasta data, insa nu stiu raspunsul, nu stiu de ce ma intorc mereu aici la tine, incorsetata parca intr-o spirala ludica. Mi-as dori sa pun capat acestei agonii, mi-as dori sa mai pot simti ceva, orice. Piscurile cotidianului se vad undeva in departare, nisipul tremura frenetic sub talpile mele incremenite. Ma indepartez usor ca de fiecare data fara a izbuti a dezlag lacatele din sufletul meu. Dar ma voi intoarce curand si poate atunci voi sti raspunsul.

Unde a fugit iubirea? Undeva mult prea departe pentru a o mai putea recupera. S-a ascuns in alt timp, in alte suflete. De multe ori am auzit povesti de iubire eterna si m-am intrebat cum de poate fi posibil asa ceva. Nu cred in iubirea vesnica, ci in cea temporara, perisabila. Cat dureaza dragostea? Poate dura 3 ani daca ar fi sa-i dam crezare lui Frederic Beigbeder, insa nu exista o regula stricta. Important e ca nu dureaza la nesfarsit si ca toate lucrurile bune au o finalitate. Focul iubirii se stinge treptat in inimile fiecaruia, lasand loc prieteniei, obisnuintei, afectiunii sau poate ca nu mai ramane loc pentru nimic. Unii ar spune ca doar intensitatea iubirii se schimba (a se citi “se micsoreaza”) dar sentimentul ramane. Perfect adevarat. Insa pana la un anumit punct. Nu e iubirea acel sentiment care ramane, e altceva. Nu exista dragoste eterna. Exista in schimb frica de singuratate, dependenta emotionala, nostalgia.

Povestile de iubire se cern incet dar sigur pana nu mai ramane nimic si nu mai exista cale de intoarcere. Iubirea nu mai poate fi recuperata odata ce s-a terminat, insa va aparea de buna voie pentru altcineva putin modificata pentru ca nu exista iubiri identice. Dragostea se hraneste din trairi si sentimente, fiecare diferite in felul lor. E legea firii si nimic mai mult. Pacat doar ca intelegem acest lucru dupa vreo cateva relatii, dupa mult timp in care ne-am tot intrebat “cum de s-a intamplat asa ceva?” Asta pentru ca toate povestile care ne-au fost citite sau spuse in copilarie se terminau cu “they lived happily ever after”. Auzind mereu aceleasi lucruri ajungi sa ti le inoculezi. Cu atat mai mult vei fi surprins cand vei da nas in nas cu realitatea care nu are nici o legatura cu basmele. Ce este de facut in cazul de fata? Ce este de facut atunci cand iubirea a luat sfarsit? Poate ca ar trebui s-o lasi sa-si ia zborul, poate ca ar trebui sa accepti acest lucru, poate ca ar trebui sa te gandesti ca data viitoare va dura mai mult, mult mai mult, poate ca….. Fiecare ar trebui sa faca ce stie mai bine in astfel de situatii, insa nu ar trebui sa se lase descurajat, sa fie dezamagit, frustrat, secatuit de vlaga. Speranta si increderea in ceva mai bun, durabil nu ar trebui sa piara niciodata.

De ce s-a terminat iubirea? Nu cred ca exista raspuns la aceasta intrebare, oricat de mult ne-am chinui sa-l gasim. Insa exista un raspuns la intrebarea “unde a fugit iubirea?” In neant.

N-ai intalnit niciodata oameni carora sa nu le poti reprosa nimic, oameni care sa nu te deranjeze in nici un fel, care sa nu-ti trezeasca nici o reactie, care iti spun exact ceea ce vrei sa auzi? Lipsa defectelor atrage dupa sine plictiseala pe care toti incercam sa o evitam mereu. Iubesc defectele oamenilor din jurul meu, imi place sa le descopar in fiecare zi si sa-i accept pe ei asa cum sunt. Ma refer aici strict la defectele care pot fi remediate si nicidecum la defectele duse la extrem si cultivate.

Intr-o relatie defectele sunt sarea si piperul. Expresia “contrastele se atrag” e perfect adevarata. O relatie fara discutii in contradictoriu, fara greseli, fara mici reprosuri e o relatie plictisitoare care se va stinge cat ai bate din palme. Am intalnit multi oameni care vor sa-i schimbe pe cei din jur, mai ales pe partenerii lor si care fac astfel (dupa parerea mea) o mare greseala. A incerca sa schimbi un om denota lipsa puterii tale de ai accepta pe ceilalti asa cum sunt. Cel mai trist insa e ca multi se lasa schimbati, depersonalizati intr-o relatie pentru ai face celuilalt pe plac iar atunci comit cea mai mare greseala, demonstrand ca sunt slabi si nimeni nu-si doreste alaturi o persoana slaba de caracter. Cand iubesti o persoana, o iubesti cu bune si cu rele…traducerea ar fi: cu defecte si calitati dar mai ales cu defecte, de aceea nu incerca sa schimbi nimic. Defectul asumat denota incredere si nimic nu e mai atragator decat o persoana care debordeaza de incredere in sine, impacata cu ea insasi.

Discutam de curand cu un prieten despre faptul ca femeile prefera barbatii rai. De fapt femeile prefera barbatii neintelesi, plini de defecte asumate, impacati cu ei insusi si care nu accepta schimbarea. Cu totii iubim defectele, constient sau incontient….asta e firea umana a fiecaruia dintre noi. Nu incerca sa-i schimbi pe cei din jurul tau si cel mai importnat nu te schimba tu pentru nimeni pentru ca vei avea de pierdut. Am un prieten cu o mie de defecte (”adorabile” as spune eu) care niciodata nu si-a pus problema ca ar face ceva gresit sau ca ar trebui sa schimbe ceva la el, insa a stiut sa-i asculte mereu pe cei din jur, i-a inteles si s-a facut el inteles. Toata stima pentru astfel de oameni care au reusit intotdeauna sa se respecte si sa se mentina pe linia de plutire, fara regrete, fara indoieli.

Funny:

Am fost barbat indraznet, macho, liber si aveam parul lung

Am fost barbat indraznet, macho, liber si aveam parul lung.

Sotia mea m-a cunoscut, nu invers; Mi s-a prezentat si oriunde mergeam, ea era deja acolo… sunt deja 12 ani de atunci. Pe vremea aia eram un motociclist inrait, purtam numai tricouri negre, blugi crestati, cizme de motociclist si aveam… parul lung.

Bineinteles ca aveam si un outfit pentru ocazii speciale. Atunci purtam un tricou negru, blugi crestati si papuci de sport, adidasi, albi.

Munca pe acasa era ceva rar, pentru ca eu eram mereu cat mai departe, pe drumuri. Dar imi iubeam viata asa cum era ea.

Asa, deci, m-a cunoscut ea. “Tu esti barbatul viselor mele. Esti atat de… macho, indraznet si… liber”.

Cu libertatea a fost in curand gata, pentru am decis sa ne casatorim. De ce nu?!? Eram un barbat indraznet, aproape liber si aveam… parul lung.

Bineinteles toate astea numai pana la nunta. Cu putin timp inainte imi zice: “Ai putea si tu macar la frizer sa mergi, ca totusi vin si parintii mei la nunta.”

Treceau orele – NU, ….. dupa cateva zile si lacrimi fara numar de la ea……. am lasat de la mine si
mi-am tras o frizura la moda cu par scurt, ca……in cele din urma o iubeam, si ce mai…. eram barbat
indraznet, aproape liber, nu mai aveam parul lung dar eram ataaaaaaat de dulce. “Scumpul meu, eu te iubesc asa cum esti !!!” – a exalat ea.

Viata era in regula desi la cap imi era putin mai racoare.

Au urmat saptamani de convieturire pasnica si duioasa pana cand intr-o zi nevasta mea statea in fata mea cu o plasa mare in brate. A cumparat o camasa, o helanca (la cuvantul asta deja am pielea gainii) si o pereche de pantaloni, noi noute si imi zice: “Probeaza si tu astea, te rog !”

Au trecut zile, au trecut luni si nenumarate servetele imbibate cu lacrimi de la ea… ca in cele din urma sa las de la mine si sa port camasa, helanca (hrrrrr) si pantaloni de stofa. Au urmat pantofi negri, sacou, cravate si pardesiu. Dar eram barbat indraznet, super misto si cu parul scurt.

Apoi a urmat cea mai mare lupta, Lupta pentru motocicleta. Bineinteles ca nu a durat mult, pentru ca
in costum negru si cu permanenta frecare si topaiala pe motocicleta nu poti lupta mult. In afara de asta
pantofii Negri de lac erau de asemenea o “forta” fragila. Dar ce mai conta, eram barbat chipes, aproape liber, conduceam un combi si aveam parul scurt.

Cu anii au mai urmat multe alte batalii, pe care eu le-am pierdut in oceanul ei de lacrimi. Eu spalam, eu calcam, eu faceam cumparaturile, am invatat slagare pe derost, beam vin rosu dulce si faceam plimbarea de duminica. “Dar si ce?!?”- ma gandeam eu… eram un pampalau, asuprit, ma simteam naspa si aveam parul scurt…

Intr-o buna zi, scumpa mea nevasta statea in fata usii cu valizele impachetate si mi-a zis: “Te parasesc!”
Uimit si socat o intreb pentru ce motiv. “Nu te mai iubesc, te-ai schimbat atat de mult. Nu mai esti omul
pe care l-am cunoscut eu odata.” – mi-a zis ea, trantindu-mi usa in nas.

De curand am intalnit-o iarasi. “Noul” ei (masculul) este un motociclist paros, cu blugi crestati si tatuaje care…… se uita la mine plin de compasiune.

Cred ca o sa-i trimit cadou o helanca!

Intotdeauna am crezut in prietenia sincera care intervine dupa despartire. E logic. Dupa ce imparti atatea lucruri cu o persoana (nu doar patul, ci si bucurii, dezamagiri, frustrari, idei, planuri de viitor) mi se pare normal sa vrei sa o pastrezi in viata ta pentru totdeauna. Nu i-am inteles niciodata pe cei care, dupa ce incheie o relatie, se dau disparuti, vorbesc foarte rar cu ex-ii lor (asta cand se intalnesc din greseala pe strada), sterg totul cu buretele incercand sa uite complet trecutul. Per total se comporta de parca ex-ii lor nici n-ar fi existat in viata lor. E adevarat ca exista o perioada tampon in care ai nevoie sa te refaci, sa cunosti oameni noi, sa uiti neintelegerile din trecut, sa te “vindeci”. Cat de lunga e aceasta perioada? Depinde de fiecare dintre noi. In cazul unora poate dura chiar luni, depinde de intensitatea sentimentelor in momentul despartirii. Insa toate trec odata si-odata. Sentimentele se evapora odata cu scurgerea timpului, ramanand doar amintirea lucrurilor placute din relatiile trecute (vreau eu sa cred). Cei care poarta ranchiuna ar trebui sa se gandeasca la evenimentele frumoase din fostele lor relatii si sa-si dea seama ca e o pierdere de timp sa-i dusmaneasca pe altii la nesfarsit. O pierdere de timp si de energie. Cel mai bine ar fi sa invatam sa-i iertam pe cei care ne-au facut sa suferim si sa incercam sa-i pastram in viata noastra oferindu-le un alt rol, cel de prieten. Iubesc nostalgia pe care mi-o trezesc fostele mele relatii. Imi place sa vorbesc deschis cu ex-ii mei despre acea perioada, sa ne amintim impreuna de momentele amuzante prin care am trecut cand eram iubiti. Ce poate fi mai placut decat o seara de duminica petrecuta cu fostul/fosta in cafeneaua voastra preferata, savurand un cappuccino si depanand amintiri?

Iubirea e intr-adevar cel mai frumos si pur sentiment din toate cele care exista iar relatia te implineste cel mai mult. Convenabil ar fi ca despartirea sa fie de comun acord, dar asta se petrece rar. De obicei se intampla ori sa vrei tu sa pui punct, ori sa fii parasit. Contrar asteptarilor, sunt de parere ca cel mai greu si neplacut este sa fii tu cel caruia “dragostea i s-a sfarsit” si sa pui capat relatiei. De obicei intervin mila, obisnuinta sau chiar frica de singuratate. Insa trebuie sa te gandesti ca, in aceasta situatie, cu cat te desparti mai repede cu atat va fi mai bine pentru amandoi. Se intampla sa ii zici partenerului ca vrei sa va despartiti dar sa nu fii suficient de convingator, suficient de hotarat si sa te lasi convins sa mai acorzi o sansa relatiei. Din acel moment, insa, relatia va deveni un adevarat calvar. Investirea va fi disproportionata. Partenerul va investi mult mai mult incercand sa te convinga ca merita sa ramai cu el, va face tot posibilul sa-ti fie pe plac iar tu te vei simti sufocat, prins intr-o situatie fara iesire. De aceea e bine sa te desparti in momentul in care simti ca lucrurile nu mai merg cum trebuie. In clipa in care ai rostit “vreau sa ne despartim”, relatia s-a terminat pentru tine, chiar daca te vei lasa convins sa nu renunti asa usor, chiar daca vei spune “bine, hai sa mai incercam”. E doar o chestiune de timp pana la finalul inexorabil.

Ce se intampla atunci cand esti parasit? Suferi, te agiti, nu poti sa concepi finalul, incerci sa faci pe dracu’ in patru pentru ca partenerul sa-si schimbe decizia. De multe ori e si o chestuine de orgoliu. Cunosc persoane care au facut tot posibilul sa se impace cu fostul partener numai pentru a avea ele ultimul cuvant, pentru a-i parasi dupa putin timp sau pentru a le face viata un iad. Per total pentru a se razbuna. Nu stiu daca se merita sa te pretezi la astfel de lucruri, chiar daca “razbunarea e dulce”. Nu e vina lui/ei ca a hotarat sa incheie relatia. Pur si simplu asa s-a intamplat din diverse motive. Trebuie sa accepti situatia ca atare si sa mergi mai departe.

Indiferent care ar fi motivele care au dus la incheierea unei relatii, indiferent in ce mod s-a produs despartirea, cel mai indicat ar fi sa depasesti momentul cu demnitate si sa constientizezi ca viata nu s-a oprit aici. Timpul vindeca toate ranile iar viitorul iti rezerva cu siguranta ceva mai bun. Daca vei reusi sa privesti inapoi si sa spui “a fost o relatie pe cinste, nu regret nimic”, atunci vei fi cea mai castigata persoana.

Ha ha ha era reactia mea la fiecare raspuns “infricosator” de asemanator. Aceste raspunsuri nu mi s-au parut deloc sincere, ci mai degraba erau rostite ca pe o poezie invatata pe de rost cu multi ani in urma, in copilarie, cand credeam cu totii ca pentru fiecare intrebare exista doar un singur raspuns corect. Iata-l si in situatia de fata: un raspuns aproape identic format dintr-un sir de cuvinte care suna frumos impreuna, insa nu are nici o legatura cu realitatea vremurilor in care traim. Singura concluzie la care am ajuns a fost ca ori barbatii nu stiu de fapt ce vor, ori aceste raspunsuri mi-au fost servite la repezeala in speranta de a scapa cat mai repede de aceste intrebari atat de incomode. Cu siguranta multi nu stiu exact ce vor si e de inteles. Nu poti incadra femeia ideala in anumite standarde sau nu o poti caracteriza in 5 cuvinte. Dragostea inseamna sentimente fulgeratoare, trairi intense, nicidecum un simplu prototip de genul: blonda, 90-60-90, desteapta, fidela, bla bla bla. Bineinteles ca dupa cativa ani de experiente amoroase incepi sa-ti faci o parere, incepi sa trasezi in linii mari portretul femeii ideale, incepi sa te cunosti mai bine si sa-ti dai seama ce anume te atrage si incita la persoanele de sex opus. Insa de aici si pana la raspunsurile primite e cale lunga. Fluturasii din stomac te vor parasi la scurt timp dupa inceperea unei relatii iar promisiunile de a nu minti si de a nu insela niciodata sunt cel putin infantile.

Bun… si pana la urma ce-i atrage pe barbati? Ce ii determina sa te sune si a doua zi? Ce trebuie sa faca o femeie pentru a se simti iubita si respectata pentru o perioada indelungata? Care sunt trucurile la care ar trebui sa apeleze pentru a se simti irezistibila? Probabil ca asta e problema principala: nu exista o reteta a succesului in dragoste care sa functioneze perfect de fiecare data. Barbatii au personalitati complexe (greu de crezut, nu-i asa?) si fiecare isi doreste altceva. Daca fostul prieten isi dorea sa nu fie ingradit, urmarit la fiecare pas, sunat de 10 ori pe zi asta nu inseamna ca actualul sau viitoarul isi doresc acelasi lucru. Cel mai important este sa fii tu insuti, sa nu-ti fie rusine cu dorintele, visurile sau parerile tale si sa nu te plafonezi din dorinta de a fi iubita de un barbat anume. Multe femei joaca un rol la inceput de relatie: vor sa fie mai frumoase, mai inteligente, mai interesante….per total vor sa para ca au toate acele calitati pe care cred ca barbatul mult ravnit si-ar dori sa le gaseasca la femeia mult visata. Nimic mai gresit. Toate aceste incercari disperate de a parea altcineva se vad cu ochiul liber, se simt si nu-ti vor aduce decat necazuri. Poate ca e dificil sa fii tu insuti la inceput de relatie deoarece nu-ti cunosti partenerul si nu stii ce vrea de la tine. Dar gandeste-te ca niciodata nu vei ajunge sa cunosti o persoana cu adevarat iar a fi tu insuti e cel mai indicat in astfel de situatii. Gandeste-te cate lucruri poti exprima fara cuvinte, doar prin delicatetea fireasca a miscarilor, prin gesturile simple pe care le faci.

“A fi feminina e o mare arta” spunea o prietena de-a mea cu putin timp in urma si tind sa-i dau dreptate. Felul cum cocheteaza o femeie, cum isi rasuceste suav un fir de par, privirea care ascunde sute de povesti, unduirea trupului atunci cand paseste, mimica, surasul discret, mirosul pielii dimineata, felul cu ti se cuibareste la piept in cautarea afectiunii….toate acestea sunt irezistibile cand sunt facute cu naturalete. Exista o mie de trucuri pentru a cuceri un barbat dar toate acestea functioneaza doar daca le dai o tenta personala. Degeaba devorezi povestile de iubire ale prietenelor tale, pe cele vazute in filme sau citite in carti si incerci sa le pui in practica fara a strecura nimic personal. Poate vor functiona o perioada foarte scurta insa timpul va scoate la iveala incet dar sigur adevarata ta personalitate, demascandu-te iar atunci vei reprezenta o dezamagire pentru cel de langa tine.

Pentru a fi feminina trebuie sa te iubesti pe tine mai mult decat orice sau oricine pe lumea asta, sa te simti impacata cu tine insuti si sa vezi viata in culori optimiste. Sunt atatea lucruri frumoase in jurul nostru, atatea povesti de dragoste care ne asteapta sa le devenim personaje principale, atatia oameni care asteapta sa fie descoperiti si iubiti incat nu ai nici un motiv sa nu te simti cea mai frumoasa, increzatoare, speciala.

Ce isi doresc barbatii? Isi doresc in primul rand autenticitate, mister, discretie, originalitate. Isi doresc sa nu-i amintesti cu nimic de fostele relatii, sa nu vada in tine alta femeie. Isi doresc sa nu auda laude de prisos sau ridicari in slavi total nefondate. Isi doresc atemporalitate. Isi doresc un nou inceput. Acum stii ce ai de facut, nu-i asa?

1. Bogat si ocupat

Acestea ar fi trasaturile ideale ale barbatului cu care femeile si-ar dori o relatie stabila, poate chiar un mariaj. Banii induc lipsa grijii de maine. Chiar daca in ultimii ani au aparut tot mai multe femei independente care afirma sus si tare ca nu vor sa fie intretinute si ca situatia financiara a partenerului nu are nici o importanta, lucrurile nu stau chiar asa. Nu am auzit de nici o femeie independenta care sa se fi maritat cu un coate-goale, somer si plin de datorii la camatari. Dimpotriva, astfel de femei cauta relatii stabile cu barbati chiar mai bogati si nu pentru ca i-ar iubi sau le-ar atrage (neaparat) si pentru ca “asa se cade”. “Banii tot la bani trag” e o vorba foarte inteleapta de-a bunicii mele. Barbatii bogati sunt automat si foarte ocupati (in cele mai multe dintre cazuri). Doar nu stau acasa si le pica banii din cer. Ceea ce le convine de minune femeilor. Asa au mai mult timp de petrecut impreuna cu prietenele in oras la o barfa mica, de tocat banii iubitului si de pornit in cautarea celor cu ajutorul carora pot transforma o noapte de tristete si singuratate (cand iubitul e plecat din oras pentru a rezolva chestiuni legate de afaceri) intr-una plina de pasiune exaltanta. Astfel toata lumea e multumita.

2. Guru al sexului

Hmmm…delicios! Multe femei pun mare accent pe sex. Deoarece isi doresc sex de cea mai buna calitate, nevoia de amant sau fuckbuddy apare ca o solutie. Acest personaj este un barbat cu mult sex-appeal care stie foarte bine cum sta treaba cu sexul. Nu e usor sa gasesti barbatul cu care sa te potrivesti perfect in pat si care sa-ti ofere clipe incendiare. Dar odata ce l-ai gasit, il vei pastra la loc sigur, ascuns de ochii tuturor ca pe un secret diavolesc. Norocul lui este ca nu trebuie sa fie nici bogat, nici foarte inteligent, ca nu e necesar sa-ti spuna vorbe mari, sa-ti jure fidelitate eterna, sa te scoata in oras sau sa-ti faca mici cadouri. El are un rol bine definit iar atat timp cat nu intervin sentimentele, lucrurile vor merge ca pe roate. Unele femei isi aleg acest tip de barbat din fostele relatii. Totul incepe intr-o dimineata, cand isi beau cafeaua linistite inainte de a merge la job si isi dau seama cat de lipsita de sare si piper a devenit viata lor sexuala (de unde si toate frustrarile aparute in ultima perioada). In acea clipa capata o sclipire sireata in ochi si incearca sa-si aminteasca numele barbatului care i-a oferit cele mai prolifice partide de sex (fiecare femeie face clasamente si grafice in ceea ce priveste sexul…asa ca, dragi barbati, mereu veti fi comparati cu altii pe plan sexual si veti face parte dintr-un top al abilitatilor sexuale). Dupa 2 minute problema e rezolvata. Numele “mult” cautat apare cu majuscule intr-un chenar plin de desene din Kama Sutra, apoi urmand marea propunere. Acest gen de barbati nu trebuie sa se simta jigniti si sa se gandeasca la faptul ca sunt doar niste jucarii sexuale, ci doar sa ofere placere in cantitati “industriale” si sa traiasca clipa fara nici un fel de prejudecati.

3. Romantic si inaccesibil

Acestea sunt trasaturile barbatului din cauza caruia simti fluturasi in stomac ori de cate ori te suna sau iti arunca o privire nevinovata. Cand iti amintesti de basmele din copilarie, in care Ileana Cosanzeana era purtata pe calul alb al lui Fat-Frumos spre un taram mirific unde va trai pana la adanci batraneti impreuna cu mai-sus-mentionatul Fat-Frumos, te gandesti la el, la viata idilica si la povestea minunata de dragoste pe care si tu le-ai putea trai daca el te-ar iubi. If only… Iti place totul la el, il consideri barbatul visurilor tale, persoana ideala si asta numai pentru ca el nu-ti impartaseste sentimentele. Asta e realitatea: cand persoana pe care o placi nu-ti impartaseste sentimentele, tinzi sa o ridici pe un piedestal si sa perseverezi in dorinta de a o cuceri. Cu cat barbatii par mai inaccesibili, cu atat femeile se vor ambitiona mai mult si viceversa. Dar de ce acest gen de barbat (inaccesibil) trebuie sa fie si romantic? Evident ca de mult ori nici nu este dar femeile asa il vad deoarece romantismul ne este adanc intiparit in subconstient inca din copilarie si ne va insoti intotdeauna, reprezentand iubirea pura, ideala (poate doar platonica) la care toti oamenii (desi n-ar recunoaste nici in ruptul capului) spera. Acesta este singurul barbat de care absolut nimeni nu stie. Poate ca in ceea ce-l priveste pe barbatul de la punctul 2, ti-au mai scapat niste picanterii in timpul barfelor cu prietenele, dar de dragostea ta ascunsa nu va sti nimeni niciodata, acesta fiind secretul tau suprem.

4. Sufletistul

Ce femeie nu are nevoie de un prieten pe umarul caruia sa dea putina apa la moara, in fata caruia sa-si deschida sufletul, sa-si recunoasca frustrarile si necazurile? Acest gen de barbat e cel mai pretuit de femei, bucurandu-se de cea mai mare parte a timpului lor liber deoarece atunci cand iti deschizi sufletul in fata cuiva, acela va deveni una dintre cele mai importante persoane pentru tine. Acesta este barbatul cu care poti vorbi liber despre orice si care iti va da cele mai bune sfaturi. Mereu va fi langa tine si la bine si la greu, demonstrandu-si loialitatea nemasurata. De obicei ne alegem acest gen de barbati dintre prietenii de o viata, frati sau rude. Sinceritatea joaca rolul cel mai important in acest tip de relatii iar secretele n-au ce cauta aici. Cele care au intalnit acest tip de barbat ar trebui sa se simta foarte norocoase si sa stie sa-l pretuiasca ca pe ochii din cap deoarece acesta este cel mai greu de gasit.

5. Intelectual si sociabil

Mereu mi-a placut sa am in preajma barbati foarte destepti, care sa stie exact ce vor de la viata, pe care discutiile despre literatura sa nu-i depaseasca si care totodata sa stie cum sa se vanda (a se citit “cum sa se faca placuti”). Tuturor femeilor le plac astfel de barbati de la care chiar au ce invata si prin intermediul carora pot cunoaste persoane interesante, diferite, cu experiente de viata pline de talc. La acest gen de barbati mereu te vor atrage usurinta lor de a comunica cu cei din jur, de a-si face relatii noi in timp record si de a sti cum sa le intretina. De multe ori acestia sunt cosmopoliti, detin o gama vasta de subiecte de conversatie si sunt foarte prezentabili. Chiar daca nu aveti multe lucruri in comun, acest gen de barbat ti se va parea mereu foarte interesant si iti va lumina ziua.

6. Amorezatul

Poate ca voi parea o mica scorpie deoarece am introdus acest gen de barbat printre cei de care au nevoie femeile dar asta e realitatea….de ce sa ne ascundem dupa randurile scrise aici? “Amorezatul” e barbatul care te iubeste de foarte multa vreme fara speranta (asa cum si tu il iubeste la randul tau pe cel de la punctul 3…ce ironie!). De ce au nevoie femeile de el? Simplu: au nevoie din cand in cand ca cineva (de sex opus) sa le spuna cat sunt de frumoase, de atragatoare, de inteligente. Si nimeni nu o face mai bine decat el. Ridicatul in slavi e rolul sau principal iar pe tine te flateaza foarte tare acest lucru. Cand vei fi parasita sau inselata, el este cel pe care il vei suna in prima instanta pentru a-ti ridica moralul si a-ti restabili increderea in sine. Atentie insa: a te juca cu sentimentele oamenilor e un lucru cat se poate de meschin, de aceea trebuie sa fii sincera cu el de la inceput si sa nu-i dai vreodata sperante (nici macar in cele mai profunde momente de vulnerabilitate). Odata cartile date pe fata, el este cel care trebuie sa decida ce va face iar daca va dori sa ramana alaturi de tine, va trebui sa-si asume riscurile.

7. Gay-ul

Am lasat acest tip de barbat la final deoarece am dorit sa inchei intr-o maniera optimista. Gay-ii sunt cei mai “colorati” prieteni ai femeilor, cei mai distactivi, cei mai asemanatori noua. Ce poate fi mai funny decat o dupa-amiaza de sambata petrecuta cu el la cumparaturi sau decat discutiile fara perdea despre absolut orice dintr-o cafenea fitoasa din centrul orasului? Poate doar iesitul la agatat…tot cu el, evident. Astfel de barbati sunt de-a dreptul adorabili si ii recomand ca amici fiecarei femei. Cu ei te poti simti mereu in largul tau fara a te gandi la aspectul sexual, libera, detasata de toti si de toate.

Acestea sunt (cu aproximatie) cele 7 tipuri de barbati de care femeile au nevoie ca sa se simta “femei”. Fiecare cu carisma lui, acesti barbati sunt indispensabili. Si tu reprezinti unul dintre aceste 7 tipuri pentru cel putin una dintre femei. Dar stii care?

Multi cred ca nu sunt facuti pentru relatiile la distanta dar viata ne strecoara si astfel de experiente, poate pentru a ne pune la incercare sau poate pentru a ne incredinta noi provocari. Pentru ca o relatie la distanta trebuie luata in primul rand ca pe o provocare si nu ca pe ceva ingrozitor, o problema imposibil de rezolvat. Relatiile la distanta sunt adesea greu de intretinut, mai ales cele care incep ca relatii normale, in care te vezi aproape zilnic cu partenerul. In acest caz ii vei simti lipsa zi de zi enorm, la un moment dat devenind chiar frustrant sau provocand depresii. Te vei gandi des la clipele petrecute impreuna, iti vei da seama cat de important este ca ambii parteneri sa locuiasca in acelasi oras si vei valorifica acea perioada de la inceput cand va intalneati des (pentru ca asa se intampla de obicei: abia cand pierzi un lucru, iti dai seama cu adevarat de importanta lui). Insa, daca dragostea e mare, totul se rezolva….sau poate ca nu. Rabdarea, increderea in cel de langa tine si comunicarea sunt singurii tai aliati in aceasta situatie. Dragostea nu e totul intr-o relatie. Odata ce am constientizat acest lucru, vom avea parte de relatii mai longevive.

Pe de alta parte, daca ne gandim la modul realist, vom observa ca lucrurile stau un pic altfel. Viata nu e un basm. Nu degeaba unul dintre proverbele pe care le invatam inca din clasele primare este “ochii care nu se vad se uita”. Una dintre cele mai adevarate vorbe din popor intervine adesea in cadrul relatiilor la distanta. Timpul joaca un rol decisiv pentru fiecare relatie in parte, fie ca e vorba de relatia de amicitie sau cea de iubire si de multe ori se poate intoarce impotriva ta. Daca nu e intretinuta constant, dragostea dispare de la sine sau cu ajutorul unei a treia persoane. Haideti sa fim sinceri: de multe ori relatiile la distanta si infidelitatea merg mana in mana. Acesta este un risc pe care trebuie sa ti-l asumi cand te decizi sa intri intr-o astfel de relatie.

E recomandat ca fiecare dintre noi sa fi avut sau sa aiba la un moment dat o relatie la distanta deoarece in ciuda tuturor lucrurilor dificile pe care acestea le aduc in viata noastra, reies si anumite parti bune: ai mai mult timp liber pentru tine, pentru prietenii tai, pentru familie, iti ofera ragazul necesar pentru a te gandi la ceea ce-ti doresti cu adevarat de la o relatie. Relatiile la distanta te maturizeaza cel mai mult din punct de vedere sentimental.

12-leama-and-moor-ft-rushmore-distance-between-us1